GÂNDURI DE NOAPTE

30 decembrie, 2014

Cei care se încumetă să ofere precepte se consideră mai capabili decât cei cărora li se adresează, iar dacă greşesc sunt de condamnat.  Dar nepropunând această scriere decât ca o povestire sau, dacă preferaţi, ca o fabulă ale cărei exemple pot fi urmate, dar şi ignorate, sper că voi fi util unora şi nu voi dăuna nimănui şi în acest fel toţi îmi vor fi recunoascători pentru sinceritatea mea.  (Descartes) Spusele acestea ale filosofului au fost pentru mine mai ceva decât lumina binefăcătoare dintr-o noapte pustie de toamnă târzie.  În tot ce-am scris m-am ferit să cred că sunt deosebit de cel care citeşte, că sunt mai capabil ca el să pătrund în mişcările pe care realitatea le iniţiază din motive numai de ea ştiute; dar în acelaşi timp am ştiut că suntem două caractere diferite, fiecare având alte nevoi. Înţelepţii orientali s-au ferit întotdeauna să predea cunoştinţele lor unor oameni nevrednici: La ce bun să le dezvălui oamenilor ceea ce am descoperit cu preţul unor mari eforturi? De ce aş face-o? Această doctrină nu poate fi înţeleasă de cei copleşiţi de pofte şi de ură…ea e misterioasă, profundă, inaccesibilă minţilor grosolane. Dacă o propovăduiesc şi oamenii nu sunt în stare să o înţeleagă, singurul rezultat va fi că mă voi obosi şi mă voi necăji.

Şi gândind astfel, Venerabilul se simţea înclinat să stea liniştit şi să nu propovăduiască doctrina. (Alexandra David-Neel)

Orice învăţătură este misterioasă, profundă, inccesibilă, pentru că dacă seminţele ei nu se găsesc în spiritul tău, toate eforturile celor din jur sunt zadarnice. Acestea au fost motivele pentru care tot ce am scris, şi tot ce voi scrie de acum înainte, nu se adresează cuiva, nu caută un cititor; ele, scriierile, îşi caută propria existenţă, pe care dacă cititorul o va descoperi se va produce o întâlnire, una ce nu o poate hotărî nici el, nici eu. Strădania mea este să produc o structură logică, ce ascunde un sâmbure, o sămânţă. Nimeni în acest Univers, nu va şti dacă sâmburele, sămânţa aceea este fertilă; eu pot cel mult să sper asta. Cu certitudine, o astfel de atitudine nu aduce gloria, nici bunăstarea, nici renumele, doar că toate cele enumerate nu m-au interesat niciodată. Toate acţiunile înfăptuite în lungul vieţii, le-am făcut cu bucurie – şi de ce să nu recunosc: cu oarecare trufie a existândului -; le-am făcut căutând să las Universului forme care să fie folosite de va fi nevoie, de va apare nevoia lor, altminteri  vor fiinţa în spaţiul etern al Nimicului, care, după umila mea părere, este cel mai fertil spaţiu al Univerului. Este spaţiul atoatenăscător, în el se găsesc toate formele pure în aşteptarea acelei realităţi care să provoace transformarea lor în forme practice (Kant). Tot ceea ce scriu acum sunt gânduri pe care am izbutit să le desluşesc în gândirea bătrânilor înţelepţi, cei care au ştiut întotdeauna că Spiritul nu vieţuieşte undeva, nu se află într-un organ anume, pentru că el, Spritul, este o inexistenţă eternă. Este singura inexistenţă eternă; Universul se poate prăbuşi într-o altă fiinţare, Nemurirea poate căpăta conştiinţă, devenind, deci, un şir de fiinţări limitate; Spiritul însă va rămâne leagănul fertilităţii neîntrerupte, fiindcă el este o inexistenţă. Ciudat este că acest sens al Spiritului a fost citit de gândirea carteziană, care n-a înţeles niciodată ce-a grăit cu adevărat. Perechea aceasta buclucaşă: Nimic-Spirit a dat mult de furcă Înţelepciunii, şi poate că va mai da de vom izbuti s-o scoatem de sub tirania Raţiunii. Ea este cea mai fertilă, mai creatoare pereche de concepte, şi multe îi datorăm. Poate, odată, cândva, vom izbuti să ne vindecăm de miopie şi vom începe să zărim şi obiectele aflate ceva mai departe de vârful nasului.

Să scrii astfel de rânduri, pare a fi o neîngăduită nebunie, ele nu pot avea un cititor, mai ales în aceste zile când atitudinea carteziană este triumfătoare, aducând în spijinul ei toate jucăriile tehnologice şi instrumentele unei mentalităţi stricte şi limitative. Toată viaţa mea mi-a plăcut să mă folosesc de tehnologie, dar să nu mă las folosit de ea. Sunt doar un om, unul croit dintr-o oarecare măsură a simplităţii, de aceea îmi doresc să plec dincolo – într-o altă formă a Universului – parfumat cu toate păcatele mele, şi nu împovărat cu determinările pe care mi le-ar impune cu drag raţiunea. Mie mi se pare că instrumentele indeterminării ar trebui păstrate cu osebită grijă; în instrumentele acestea vieţuieşte nădejdea păstrării legăturilor cu sensurile. Nu sunt doar două perechi de sensuri, aşa cum savanţii ne spun pentru a simplifica lucrurile. Nu cred că vom şti vreodată câte perechi de sensuri există în inexistenţă, – doar Zenon, în nebunia lui, a căutat să cerceteze, dar n-a izbutit să afle decât că infinitul se poate împărţi la el însuşi. Ori, sensurile ne ajută de când am devenit conştineţi, chiar dacă din păcate sunt prea multe momentele de orbire care cad peste noi pe nepusă masă, şi din varii motive.

Aşa că ar fi doar două motive  care să mă împiedice să scriu ceea ce scriu: unul ar fi că: doar câţiva zănatici le vor citi; şi doi că: din cauza primului motiv vor muri de nebăgare de seamă. Dar asta nu este problema mea! Repet: nu cititorul este problema acestor scrieri, ci modul în care pot să găsesc acea formă care  să devină conştiinţa esenţei materiei, să se poată distila până când este capabilă să fie asimilată în Spirit. Asta nu are vreo legătură cu stilistica literară, cu capacităţile şi talentul pe care ar trebui să-l am, ci cu energiile unei materii care se găseşte dincolo de materie. Acolo unde doar conştiinţa poate ajunge cu mijloacele sale, pe care nu am izbutit să le aflăm vreodată – şi cred că nici nu le vom afla, nu din cauza limitelor noastre, ci din cauza faptului că sunt profund particulare şi dispar odată cu entitatea ce le-a deţinut.

Să mă iertaţi, vă rog, pentru refuzul acesta arogant şi destrăbălat, la urma urmei, de a participa la jocul şi bucuria colectivă. Dar tot timpul am ştiut că m-am născut un copil cam nătâng, şi mi-a fost ruşine să recunosc că nu mă pricep să mânuiesc jucăriile atât de frumos colorate, ce trec din mână în mână.

Advertisements