Vestita ecuaţie economică a lui Marx şi Engels: Capital + Forţă de muncă = Produs + Plus Valoare – a devenit fundamentul oricărei societăţi industrializate, indiferent de ideologia care a stat la baza organizării sale sociale. Atât Capitalismul cât şi Comuismul şi-au bazat doctrinele pe această ecuaţie, diferenţa a fost făcută de accentele de pe termeni. Capitalismul a accentuat importanţa capitalului, şi din această poziţie au derivat genurile şi modalităţile tehnice de acţiune pe care le-a propus, şi le propune; Comunismul a accentuat importanţa forţei de muncă şi a eleborat o ideologie care să servească interesele celor activi din punct de vedere direct productivi într-o economie. Până după cel de al doilea război mondial evoluţia respectivei formule şi-a păstrat un anume echilibru, dar distrugerile uriaşe de bunuri din timpul războiului a împins forţat industria spre modalităţi de producţie de largă serie, şi – mai ales – spre apariţia teoriei consumului, cea care a pulverizat o sumă de adevăruri fundamentale ale evoluţiei sociale. Ecuaţia lui Marx-Engels se comportă ca un joc de artificii, care mai rezistă pe retină şi după ce, pe cer, focurile s-au stins de mult. Adevărurile ei s-au perimat de multişor, dar se continuă invocarea formulei în orice ocazie, cu argumente tot mai sofisticate şi mai departe de condiţiile realităţii. E fapt evident că realitatea a ajuns la momentul în care refuză categoric să mai accepte mecanismele pe care această ecuaţie economică le propune. Sunt mecanisme care au devenit toxice şi care otrăvesc lent destinul omenirii din toate punctele de vedere. Lumea s-a închis într-un spaţiu care nu mai are mijloace de comunicare şi nici relaţii cu realitatea care evoluează independent de formula Marx-Engels. Toate adevărurile care la timpul naşterii acesteia erau cuprinse într-o formă sau alta a realităţii au devenit caduce, s-au golit de miez, şi rezistă dintr-o inerţie pe care o întreţin două categorii derivate: prejudecata şi vulgarizarea. Dacă prejudecata este o categorie pe care omenirea a purtat-o, într-o formă sau alta, de-a lungul întregii sale istorii, vulgarizarea este “meritul” deplin al ecuaţiei Marx-Engels. Pe măsură ce tehnicienii nuanţau termenii egalităţii propuse, în omenire se năşteau noi tipuri de relaţii care puteau rezista numai dacă se accepta vulgarizarea. Ideologiile au contribuit şi ele substanţial la acest proces, pentru că el era cel care le permitea să dezvolte sisteme în care categoriile sociale reprezentate erau direct implicate. Din nefericire – mai ales pentru generaţiile viitoare – valorile a două domenii fundamentale în existenţă au fost practic mutilate: familia şi educaţia. Atât familia cât şi educaţia sunt categoriile care au nevoie de valori care au fost confirmate de experienţa istorică, şi care timp de milenii şi-a consolidat fiinţarea prin contribuţii conştiente şi responsabile ale fiecărei generaţii. Nici familia şi nici educaţia nu pot fi subiect, sau obiect, ideologic, şi totuşi ecuaţia Marx-Engels a izbutit să determine mai întâi, ca valorile unui fiind istoric să fie pulverizate prin vulgarizare, apoi trunchiurile mutilate ale acestora să devină obiect ideologic. Rezultatul este că în trecutul omenirii au început să zacă valori care nu-şi mai găsesc termeni în existenţa zilei; ele fiind înlocuite cu erzaţuri ce sunt imaginea oglindită a produsului industrial de largă serie. Analizată fără pre-concepţii ecuaţia Marx-Engels arată astăzi ca un trunchi carbonizat care înceracă mereu să de-a naştere unor ramuri fertile. Din nefericire, nici una dintre vlăstarele formulei nu rezistă prea mult în realitate şi astfel trăim continuu într-o zbatere care ne obligă să vulgarizăm cu şi mai mare osârdie. N-ar fi mare nenorocire: un număr de generaţii rătăcind din punct de vedere moral prin Univers n-ar trebui să fie motiv de îngrijorare. Motivul de îngrijorare îl aduce faptul că timpul adiţionează în memoria sa valori care-şi pierd corespondentul în memoria umană şi nu mai pot fi regăsite. Deja ceea ce este moral pentru generaţia mea nu mai corespunde cu ceea ce este moral pentru generaţia abia intrată în existenţă. Ideologii numesc asta o stare de normalitate, ceea ce este o grosolană vulgarizare a morale. Dar valorile au fost categoric vulgarizate atât în familie, cât şi în educaţie. Conţinuturile sunt continuu modificate în funcţie de scopul ideologiei; viteza cu care lucrurile acesta se întâmplă mă face să cred că vom ajunge foarte curând să avem o sumă de termeni despre valori care nu mai au obiect. Ori lucrul acesta este grav pentru că, fără de tăgadă, contribuie substanţial la pierderea memoriei omenirii, iar pierderea memoriei a născut întotdeuna monştrii.
Dumnezeu să vă ajute, generaţii ale viitorului!
Leave a Reply